Lupta e grea, victoria pe masura...
Dupa cateva metode aplicate ce nu au dat reusita, am ramas constanti la ultima incercata. Stiu ca multi care citesc (ultima perioada blogul a avut un numar considerabil de cititori - de ordinul prea multe sute cu care nu eram obisnuita in trecut ) pot ridica din spranceana intrebandu-se care ar putea fi motivul restrictionarii caci sunt copiii si copiilor le place sa se joace online. Pai nu o fi normalul asa?
Noi suntem contra.
Contra a tot ceea ce astupa, infrange si distruge creativitatea, adica orice alta activitate ce s-ar fi putut pune in actiune in timpul cu pricina.
~Maria are 5 anisori, cand vine de la gradinita deschide televizorul personal (?) si in acest mod functioneaza toata ziua, tot marele ecran (ca nu prea mai e mic) fiind acelasi care o duce in lumea viselor. Silviu este iubitor de jocuri online, intre scoala si teme sta cu nasul in ecranul luminos. Il vad cand trec pe trotuar, locuieste la parter si deseori pe inoptate jaluzeaua netrasa expune totul. Arthur si Giulia sunt doi frati care au ipad-uri personale, au acces liber si nesupravegheat. Cautam intr-o zi o activitate pentru Eric, cuvintele tastate pe motorul de cautare au fost - planse pentru grupa pregatitoare - dupa selectia Imagini, am gasit exact ceea ce ne placea. Urmeaza un click pentru a accesa imaginea dorita, acelasi click aducator de 3 pagini obscene .
Nesupravegherea poate produce daune. Severe. Si imi pasa.
Intrebarea ce imi macina serile, cu 3 ani in urma cand oscilam intre a desfinta un Tv existent in casa ori ba, era aceeasi: ce avem de castigat in urma prezentei lui? Dependenta era prima. Pierderea de timp era a doua. Si mai umpleam lista. Dar lucrurile stateau altfel acum. Doua sufletele mici, lasate de Dumnezeu in grija noastra cu mentiunea ''creste-i pentru Mine'' se nascusera din dragostea noastra si iata-ma acum in balanta
''am de lucru, mai uite-te putin acolo si lasa-ma'' versus ''
fa o schimbare pana nu e prea tarziu''.
Si am facut-o.
Am inceput cu
televizorul, adica eliminarea lui din casa si fiindca copiii erau mai micuti nu au protestat nemultumire. Puneam zilnic cate un desen la laptop. Si fiindca medicii specialisti nu recomandau mai mult de 1 ora, respectam intocmai. De mare folos ne-a fost metoda Timer. Orice mobil musai sa o aibe. Setezi timpul, mobilul suna, copilul e constient ca timpul s-a scurs.
A functionat.
Ramasi fara tv, pe birou trona
laptopul cel de toate zilele, inventie folositoare dar si starnitoare de certuri intre parinte si ''subalternii'' mici. Mai cinci minute, te rog, mai lasa-ma un pic.
Tu stii cat de joaca Petru? mi-a zis el mie ...cuuum iti suna timpul la mobil? eu ma joc cat vreau. Mami, dar Petru de ce poate? Pai de ce poate Petru sa suga si o acadea cu 40 de bani si eu nu? Dar acadeaua e o alta problema :)
Cum timpul trecu, regula Timer-ului se adanci bine in constinta de copil. Dar Petru si David si Paul si Mihai isi spuneau cuvantul. Si al meu era oarecum surpat... Ei de ce pot? Influenta.
Greu de luptat cu ea.
Dupa o calatorie peste ocean, am adus la viata ispita numarul doi, mica, usoara, plina de atractii. Iata-ma acum,
luptandu-ma cu un balaur cu 2 capete.
Ce-i de facut?
Intotdeauna am iubit cartile. Mirosul lor de nou, de vechi, sunetul paginilor, ideea de carte. (cate ceva despre cum sa obisnuiesti copilul cu cartile am notat si
aici. la punctul Cartile Saptamanii. ) Nu agreez lecturarea unei carti in format pdf. Dragostea de carti in starea lor originara, e ceea ce doresc sa insamantez in inima copiilor mei. Dar m-am intins prea mult si despre carti. Vreau sa ajung la ideea care mi-a venit de aici. Si asta e
metoda care o aplic in prezent. Timpul pe care il petrec in fata oricarei marimi de ecran (aici in cazul nostru intra un laptop ori un ipad)
il aleg ei.
Cat citesti ...exact atat te joci. Vrei sa te joci 40 de minute? Citesti atat. Vrei sa ai dreptul la un timp media? Mai intai citesti si nu dupa. Functioneaza de ceva timp si sunt multumita de solutia gasita. Si nu o aplic des pentru ca nu traim intalnirea cu micile ecrane ca pe o dependenta zilnica.
Generatia noastra a trait intr-o vreme a frumosului, o copilarie unde cuvantul
plictiseala nu era cunoscut/rostit, si s-a putut trai asa si eu cred ca inca se mai poate.
Depinde de cum infrangem.... ''balaurul''.
P.S Recomandarile Apps. (doar pentru timp de stat in casa/in anotimpuri reci :)
Pentru timp limitat si castigat.
1.
Tap the frog
Nivele scurte, joculete amuzante si creative (inteligenta, rapiditate, perspicacitate) se aduna stelute si se pot cumpara hainute si alte accesorii la broscuta.
-varianta free.
-varianta full, merita toti banii, nivelele sunt mult mai multe si din ce in ce mai interesante.
2.
Pettson und Findus. Inventions
Jocul pune mintea la contributie la maximul potentialului ei {:)} si e potrivit pentru orice varsta.
- varianta free.
- Recomand varianta full. Am cumparat-o dupa un free epuizat cu nivele prea putine.
- apare si in varianta Inventions 2.
3.
Albert HD
Cateodata l-as pune pe locul 1 :) O serie de nivele de perspicacitate, oarecum in stilul Tap de Frog.
- varianta full, pret mic merita fiecare eurocent.
4.
Agnitus - games for learning (2-4 ani)
Activitati potrivite varstei. Un design delicat. Eric l-a indragit multa vreme.