Sandi, o fetita de noua ani s-a mutat impreuna cu parintii ei intr-un cartier nou. Tatal fetitei a fost foarte bolnav si fiind pentru o vreme in concediu medical familia nu-si mai putea permite sa plateasca chiria in casa unde locuiau. Astfel ei au fost nevoiti sa caute o casa mai mica, intr-un cartier mai sarac al orasului.
La gandul ca va trebui sa mearga la alta scoala Sandi simtea cum inima i se strange. Era o fire sfioasa si timida si nu stia cum va fi primita de noii ei colegi.
Dar ea n-a avut prea mult timp sa se gandeasca pentru ca ei se mutasera chiar in timpul scolii si a doua zi dupa ce si-au adus bagajul in noua casa, fetita a trebuit sa mearga la scoala.
Doamna invatatoare a privit-o cu bunavointa si a prezentat-o colegilor ca pe noua lor colega. Colegii insa o priveau cu suspiciune. În pauza, cand Sandi a fost nevoita sa le marturiseasca motivul pentru care s-a transferat la scoala lor, unii dintre ei s-au retras in grupuri-grupuri susotind.
„La noi trebuie sa inveti bine”, spuse o fetita cu indrazneala. „Aici nu merge cum erai tu probabil obisnuita”.
Sandi incerca sa-i zambeasca aprobator, dar ochii ei erau inundati de lacrimi. Se simtea umilita vazand ca ceilalti o considera o fetita lenesa, care nu poate tine pasul cu invatatura. si apoi, cine stie daca ea va face fata intr-adevar cerintelor de la aceasta scoala? Poate ca doamna invatatoare de aici este mai exigenta!
Cand cursurile au luat sfarsit, Sandi se intoarse acasa cu inima plina de durere. Ea ii spuse mamei toate temerile ei si aceasta o incuraja, amintindu-i ca Dumnezeu ii va purta de grija.
Zilele treceau triste, fetita simtindu-se singura, dispretuita, parasita. Inima ei mica tanjea dupa prietenia colegelor de la cealalta scoala. Ar fi vrut ca ele sa fie aici si sa le spuna acestor colegi neincrezatori ca ea poate invata bine.
Într-o zi invatatoarea a numit-o pe Sandi sa citeasca lectia noua. Tremurand de frica fetita n-a putut sa spuna un cuvant. Ea s-a ridicat in picioare si a inceput sa planga.
„Ce s-a intamplat”, s-a interesat doamna invatatoare. „Nu stii sa citesti?” a intrebat ea. Toata clasa a izbucnit in hohote de ras. Aceasta era prea mult pentru micuta Sandi. Simtea ca nu mai poate suporta.
Afland despre aceasta intamplare mama i-a spus ca trebuie sa aiba rabdare pana cand colegii se vor convinge ca doar timiditatea o impiedica sa raspunda frumos la lectii. „Rabdare?” spuse fetita. „stiu ca trebuie sa am, dar simt ca nu mai pot!” si izbucni din nou in plans.
Mama i-a spus atunci ca, in cazul in care rabdarea s-a epuizat trebuie sa treaca la indelunga rabdare.
„Ce inseamna aceasta?” se interesa Sandi.
Atunci mama i-a povestit despre Domnul Hristos care a fost tratat cu rautate si dispret cand a venit in aceasta lume. El stia ca este Fiul lui Dumnezeu si ca vrea doar binele omenirii. Cu toate acestea aproape nimeni nu-L credea. Nici chiar ucenicii nu erau deplin incredintati ca El este Mesia. Abia dupa moartea Sa ei si-au dat seama ca Cel ce a stat cu ei mai mult de trei ani, era Mantuitorul lumii.
„Trei ani de suferinta…!” ofta fetita.
„Da”, adauga mama, „El a avut rabdare, si acum are o indelunga rabdare, asteptandu-ne sa ne pregatim pentru revenirea Sa”.
Discutia cu mama o incuraja pe Sandi sa apeleze la Domnul Isus care, gandea ea, a avut o experienta asemanatoare cu a sa. „El va intelege necazul meu si cu siguranta ma va ajuta”, isi spuse ea.
Dumnezeu a raspuns rugaciunii ei mult prea repede decat se astepta fetita. El a considerat ca rabdarea ei este pe sfarsite si ca indelunga rabdare are doar Dumnezeu.
A doua zi cand a ajuns la scoala invatatoarea le-a dat un test. Înainte de a incepe sa scrie Sandi s-a rugat in gandul sau la Dumnezeu sa o ajute sa rezolve cu bine toate exercitiile, pentru a da dovada in fata clasei ca este o fetita silitoare. La un moment dat invatatoarea a observat ca ea nu scrie si apropiindu-se de banca a intrebat-o incet: „Sandi, nu stii sa rezolvi?”
„Am rezolvat deja”, a spus fata timida.
Învatatoarea a luat hartia de pe banca fetei si si-a aruncat privirea peste rezultate. Toate erau corecte. Atunci ea si-a dat seama ca nu avea de-a face cu o fetita nepriceputa si nici una lenesa. În fata clasei ea a laudat-o pe micuta nou-venita, acordandu-i nota maxima.
A doua zi o noua surpriza o astepta pe Sandi. Învatatoarea i-a spus, in fata clasei, ca i-a sosit foaia matricula. Apoi ea a citit notele pe care le obtinuse la fosta ei scoala. Cu uimire colegii au aflat ca Sandi era o fata silitoare, mai buna la invatatura decat marea majoritate dintre ei.
Aceste rezultate au incurajat-o si in timpul care a urmat Sandi a putut da raspunsuri corecte, fara sa-i fie teama ca cineva va rade de ea.
„Mami”, spuse fetita intr-o zi, intorcandu-se vesela de la scoala. „Nu-i chiar asa greu sa ai rabdare, pentru ca Dumnezeu, care are indelunga rabdare, este binevoitor sa ne-o dea in dar”.
Un comentariu:
si mai frumnos
Trimiteți un comentariu